„Pelerinaj” pe Creasta Fagarasului

Musulmanii au Mecca, noi avem…Creasta Fagarasului! Traseul montan cel mai spectaculos din Romania este „obligatoriu” pentru orice munţoman respectabil din Romania.

Pelerinaj pe Creasta Fagarasului„Pelerinajul” pe Creasta Fagarasului, asemeni celorlalte pelerinaje cunoscute, trebuie pregatit din timp. Nu poti merge pe Creasta Fagarasului pur si simplu, asa, la intamplare, la fel cum nu te poti duce atunci cand te simti pregatit doar din punct de vedere fizic. Este nevoie ca tu si natura sa ajungeti la o intelegere…Este nevoie ca tu, cu tine, sa ajungeti la o intelegere…

Chemarea Muntelui o vei simti imediat dupa ce vei fi incheiat primul traseu din viata ta. Este o stare inexplicabila. Si incomparabila cu starile provocate, de exemplu, de o calatorie intr-o tara straina sau vizitarea unui oras preferat. Imi vei da dreptate atunci cand ochii ti se vor intoarce iar si iar la pozele facute pe munte. De cate ori te-ai uitat la pozele din Viena sau din Paris? Iar atunci cand ai facut-o ai stat drept si ai derulat pe repede-inainte. Stiu, asa fac si eu…Comparand, pozele din Bucegi sau din Ceahlau te coplesesc…te asezi comod in fotoliu, te lasi usor pe spate si…visezi…

Creasta Fagarasului te va chema la momentul potrivit, iar tu va trebuie sa fii pregatit pentru ceea ce va fi, pelerinajul vietii tale pe munte. Musulmanii se pregatesc toata viata pentru Mecca, tu trebuie sa faci acelasi lucru pentru Muntele tau. Spiritualitatea, linistea pe care o vei afla inauntrul tau, dorinta de a-l atinge, dragostea, toate iti vor calauzi pasii si-ti vor da forta si intelepciunea sa depasesti toate momentele grele pe parcursul pelerinajului tau si sa te bucuri de cele mai frumoase peisaje de la noi din tara.

Ce va urma? Varfuri, stancarii, vai si lacuri glaciare…Tu si muntele…

Iubesc Muntele

Reclame

Intoarcerea la origini…

Vine weekendul si, profitand de vreme, ne-am spus ca ar trebui sa mergem undeva pe munte. Dar unde? Apusenii sunt cei mai la indemana pentru muntzomanii din Cluj, restul muntilor fiind la distante sensibil egale(undeva in jur de 200-250 de kilometri). „Hai sa facem un efort”, zic, si sa mergem in Ceahlau! Iar pentru ca tacamul sa fie complet, sambata de dimineata vom ataca si Raraul, asa, de reacomodare.

Am facut o pauza, am respirat adanc si, indreptandu-ma cu voiosie catre calculator in cautarea hartilor si a traseelor m-a fulgerat un gand: „de ce-am ales tocmai Raraul si Ceahlaul”? Raspunsul pare a fi cat se poate de firesc pentru cineva nascut in Suceava: „Muntele Bucovinei” si „Muntele Moldovei” in acelasi meniu de weekend pare a fi o solutie cat se poate de inspirata. Asa a inceput totul…

Raraul, cu Pietrele Doamnei, este primul munte pe care am urcat intr-o excursie din clasa a 7-a. Din pacate nu-mi amintesc foarte multe despre aceasta prima experienta, iar cele cateva poze pe suport de hartie, s-au topit in timp la fel ca amintirile mele. Probabil nu ne-am iubit, eu si Doamna din Rarau, probabil nu m-au fascinat Pietrele ei intr-atat incat sa-mi doresc sa revin iar si iar. Nu ne-am schimbat numere de telefon(fix) sau adrese de mail(pentru ca nici nu erau inventate pe vremea aia) si am uitat unul de altul. A fost asemeni unei iubiri copilareasti, de gradinita,: stii ca a existat, stii ca ai trait-o, insa nu-ti mai amintesti nimic.

Ceahlaul, in schimb, a fost prima mea dragoste alpina. Ne-am cunoscut la Izvorul Muntelui, mi-a oferit bogatiile sale cele mai de pret, Detunatele si Dochia, am plans impreuna la Piatra Lacramata, ne-am imbratisat sus, pe Varful Toaca si ne-am unit pe veci la Schit. Ne-am intalnit de atatea ori, ne-am prezentat prietenilor, ne-am scris scrisori(ei, de fapt eu i-am scris, dar el mi le-a citit pe toate si a frematat din jnepenisul verde). Si iata cum ma cheama din nou la el. Iar eu, ca de fiecare data, nu pot sa-i spun nu, iubitului meu Ceahlau.

Va fi ca o calatorie in timp…

Iubesc Muntele

De ce platim bilet de acces in Cheile Turzii?

Presa ne anunta marirea pretului biletelor de acces in Cheile Turzii de la 1 leu la 2 lei pentru copii si de la 3 lei la 4 lei pentru adulti! Consilierii judeteni accepta situatia catastrofala in care se gaseste rezervatia naturala, dar majorarea pretului este justificata, nu cum ati fi crezut-pentru viitoarele imbunatatiri, ci pentru ca biletele vor fi disponibile „pe hartie de calitate superioara si cu imagini din speciile protejate in rezervatie, in scop educativ”.(Monitorul de Cluj)

Am ramas masca, la fel ca fiecare dintre voi. Turistii din Cheile Turzii au nevoie de bilete pe hartie de calitate superioara? Dar stati, nu este aceasta intrebarea. De ce trebuie sa platim bilet de acces in Cheile Turzii? Pentru lipsa toaletelor, fie ele si mobile? Pentru lipsa cosurilor de gunoi? Pentru aleile neingrijite si pentru potecile nesigure? Pentru drumul de acces distrus si pentru parcarea inexistenta?

Sa ne intelegem bine. Sunt primul care cere ridicarea Cheilor Turzii si a celorlalte „minuni” ale tarii la rang de parc national, dar cu toate elementele ce deriva din acest lucru, pe modelul parcurilor nationale din strainatate:
-drum de acces modernizat, indiferent daca este sau nu asfaltat, dar care sa permita deplasarea turistilor fara sa le distruga mijloacele de transport;
-acces platit, care sa includa un pliant cu descrierea geografica a parcului national: asezare, structura geologica, clima, vegetatie, fauna; accesul in parcurile nationale din Croatia, de exemplu, costa pana la 50 de euro de persoana;
-curatenie, cosuri de gunoi, toalete publice, banci;
-trasee marcate, descriere explicita(cu foto) a obiectivelor principale de vizitat in cadrul parcului national;
-posibilitati de recreere si de alimentatie publica;
-panouri de informare;
-tururi ghidate;
-posibilitatea cumpararii de materiale promotionale: carti, pliante, harti, vederi, tricouri, etc.

Atunci, si numai atunci, intrebarea mea va deveni inutila. Voi plati cu cea mai mare placere biletul de acces si, atunci cand prietenii ma vor vizita, ii voi duce in Cheile Turzii, cea mai cunoscuta si, poate, cea mai importanta atractie turistica naturala din Judetul Cluj.

Iubesc Muntele

Pantofarii

Cautam un cantec de munte si…am dat peste: „Imnul pantofarilor”. In cateva versuri, acesta cuprinde, realitatea de la care a pornit aceasta idee, de a crea un blog, pentru cei care IUBESC MUNTELE, nu exclusiv pentru cei care se cred „profesionisti”, „muntomani”, „stapanii Carpatilor”:) Nu sunt „pantofar” de felul meu, dar daca vreau sa urc din Busteni la Urlatoarea nici nu cred ca trebuie sa am bocanci de zece milioane. Sunt trasee, dragi „profesionisti” unde se poate merge si in picioarele goale, important e sa mergi, sa te simti bine, sa admiri ceea ce Carpatii ofera TUTUROR! Stiu, imi veti spune ca Busteni-Urlatoarea nu e tocmai munte. O fi campie!:)

Este de datoria noastra sa educam pe cei care poate nici nu stiu cu ce se mananca muntele, ce pericole ii asteapta dincolo de peisajele ametitoare. Sa-i indepartam nu este o solutie! Nu pot sa cred in rautatea „omului muntelui”, de altfel foarte deschis si vesel. Uneori o chitara poate lega necunoscuti, o poveste poate aduna laolalta ochi ce nu s-au mai inatalnit. Nu-i judecati dupa incaltamintea din picioare si gentile purtate pe post de rucsac!

„Pantofari”, eu va spun, bine ati venit la munte. Stiu sigur ca peste catva timp va voi spune: „bine ati revenit”!

Salut!

Bine v-am gasit!

Acesta este blogul meu. Un blog despre munti, cu povesti spuse in cuvinte si imagini.

Auzim adesea clisee cum ar fi „magia muntelui”, „farmecul naturii”, etc. si nu mi-am propus sa dezarmez acum mituri prin constructii mai artistice sau mai „dictionaricesti”. Din contra, le voi asimila si voi incerca, modest, sa ma alatur „familiei”.

Mi-am propus sa descriu in imagini, sper, frumoase si in texte simple ceea ce e la indemana tuturor: MUNTELE. O tura pe munte, chiar daca dureaza o ora sau cateva zile, te descarca de nervii cotidieni, de crimele de la ora 5, de Gigi, de Meme, de Borcea, de Botezatu si Bianca, de Maruta si Capatos cu manelistii si fufele pe care cu tupeu ii numesc „vedete”, de politicieni corupti, etc. Uiti de facebook, de youtube, de mail si de butonatul obsesiv a smart-phone-ului in foamea dementa de aplicatii.

O tura pe munte te elibereaza si te face mai…om!